Traiesc in Bucuresti de mai bine de 20 de ani. In tot timpul asta am avut ocazia sa testez o multime de mijloace de transport, atit in comun, cit si personale.
Desi ne-am luat masina acum 4 ani (in rate), bicicleta mi s-a parut cel mai potrivit mod de transport in oras, daca nu ninge sau nu ploua.
Mi-am luat prima semicursiera acum 10 ani. Nu spun cita munca de lamurire am avut de dus cu nevasta: ca exact asta ne lipseste de pe balcon, ca ea nu poate sa mai umble cum trebuie la borcanele de muraturi. Vara e mai rau: sa duc bicicleta oriunde, numai acolo sa n-o vada, ca poate vrea si ea sa-si invite vecinele la o cafea duminica dimineata si troaca mea ii sta drept in cap.
Dupa prima bicicleta a trebuit s-o iau pe a doua, si nu dupa mult timp pe a treia. Pe prima a mincat-o rugina acum 7 ani, cind a fost viscol si ger. A doua mi-a fost furata din fata blocului, cind am lipsit numai 5 minute, sa dau fuga pina sus in casa pentru ca imi uitasem ceva in drum spre serviciu. Vara trecuta treaba a inceput deja sa se inrautateasca: baietelul nostru de 5 ani a primit prima bicicleta, si dintr-o data nevasta nu mai e impotriva bicicletei lui pe balcon, ba chiar din contra, o arata si vecinelor si le povesteste cum a invatat el sa mearga fara roti ajutatoare in numai citeva zile.
In schimb bicicleta mea nu mai are loc nicaieri, a trebuit sa aranjez cu administratorul sa ma lase s-o tin in uscator, si nici nu vreau sa ma gindesc cite beri m-a costat aranjamentul asta.

Acum aproape un an, un tip tinar de la firma care ne face service la copiatoare a aparut la birou cu o bicicleta plianta, luata din Olanda. Toata lumea din birou a venit s-o vada, sa puna mina pe ea sa vada cit e de rezistenta, sa-l intrebe: cit cintareste? se pliaza chiar atit de usor pe cum pare? mai erau si alte modele pe acolo? se simte in siguranta cind merge pe strada?
Tinarul parea foarte incintat de jucaria lui si ne-a povestit cum a ajuns in Olanda, unde a lucrat un timp, si a mers doar pe bicicleta, iar la intoarcerea in tara nu mai avea rabdare sa suporte traficul infernal din Bucuresti, iar meseria ii cere sa se duca la clienti atunci cind sint probleme, si trebuie sa ajunga intr-un timp cit mai scurt.
S-a hotarit sa faca o incercare cu bicicleta, si a constatat ca de multe ori e mai convenabila decit orice altceva. Tipul ne-a povestit cit de populare sint bicicletele in Europa, si ne spunea ca n-ar fi rau daca ar fi la fel si in Romania, mai ales in Bucuresti, si ca ar fi cazul ca oamenii sa arate un interes mai mare pentru alte tipuri de transport in afara masinilor.

Aproape uitasem de intimplarea cu tinarul ala cu bicicleta plianta. Ma loveam zi de zi de probleme mai ales cu liftul, cu vecinii care strigau in gura mare: "iar a blocat ala de la 5 liftul, ca sa-si care bicicleta in uscatorul comun", cind am descoperit minunea de bicicleta plianta intr-un magazin de biciclete.
Acum sint fericitul posesor al unei biciclete Metropolis, nevasta da semne ca ar vrea sa-i cumpar si ei una, sa facem un trio in parcul Circului sau poate chiar in afara orasului. Dar mai ales sint incintat pentru ca pustiul nostru nu mai pridideste sa se laude prietenilor lui cu bicicleta mea. As putea concura orice agent de vinzari la numarul de demonstratii de pliat/de-pliat pe care le-am facut sub privirile indulgent-neincrezatoare ale mamicilor si bunicilor din bloc, in fata copilasilor de 5-6 ani atitati de fiu-meu, nerabdatori si curiosi sa vada cum se poate stringe o bicicleta atit de mare.
Dintr-o data nu mai sint pentru vecini "ala de la 5 care-si tine bicicleta in uscator", fiindca acum o tin in holul apartamentului; lumea parca a devenit mai prietenoasa, iar eu sint foarte multumit acum, ca beneficiez de zimbete de cite ori plec sau vin de la lucru, in timp ce-mi pliez sau de-pliez bicicleta.